Apocalipsa 7-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau^(A) cele patru vânturi ale pământului, ca^(B) să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. ² Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, ³ zicând: „Nu^(C) vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea^(D) pe fruntea^(E) slujitorilor Dumnezeului nostru!” ⁴ Şi^(F) am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o^(G) sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. ⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; ⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; ⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; ⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. ⁹ După aceea m-am uitat şi iată că era o mare^(H) gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din^(I) orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi^(J) în haine albe, cu ramuri de finic în mâini ¹⁰ şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea^(K) este a Dumnezeului nostru, care^(L) şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” ¹¹ Şi^(M) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹² şi au zis^(N): „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” ¹³ Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine^(O) albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” ¹⁴ „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia^(P) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat^(Q) hainele şi le-au albit în sângele Mielului. ¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde^(R) peste ei cortul Lui. ¹⁶ Nu^(S) le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici^(T) soarele, nici vreo altă arşiţă. ¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor^(U), îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi^(V) Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

8 Când a rupt^(W) Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. ² Şi^(X) am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi^(Y) li s-au dat şapte trâmbiţe. ³ Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile^(Z) tuturor sfinţilor, pe altarul^(AA) de aur, care este înaintea scaunului de domnie. ⁴ Fumul^(AB) de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ⁵ Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au^(AC) stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur^(AD) de pământ. ⁶ Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. ⁷ Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi^(AE) au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe^(AF) pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din^(AG) copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. ⁸ Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(AH) ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi^(AI) a treia parte din mare s-a^(AJ) făcut sânge; ⁹ şi^(AK) a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit. ¹⁰ Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(AL) a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a^(AM) căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. ¹¹ Steaua^(AN) se chema „Pelin” şi^(AO) a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. ¹² Al^(AP) patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. ¹³ M-am uitat şi am^(AQ) auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai^(AR), vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”

9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi^(AS) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii^(AT) Adâncului ² şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a^(AU) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. ³ Din fum au ieşit nişte lăcuste^(AV) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca^(AW) puterea pe care o au scorpiile pământului. ⁴ Li s-a zis să^(AX) nu vatăme iarba^(AY) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea^(AZ) lui Dumnezeu. ⁵ Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci^(BA) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. ⁶ În acele zile, oamenii vor căuta^(BB) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. ⁷ Lăcustele acelea semănau^(BC) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe^(BD) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele^(BE) lor semănau cu nişte feţe de oameni. ⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii^(BF) lor erau ca dinţii de lei. ⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca^(BG) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. ¹⁰ Aveau^(BH) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. ¹¹ Peste ele aveau ca împărat^(BI) pe îngerul^(BJ) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. ¹² Cea dintâi^(BK) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. ¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu ¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la^(BL) râul cel mare Eufrat!” ¹⁵ Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Oştirea^(BM) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi^(BN); le-am^(BO) auzit numărul. ¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele^(BP) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. ¹⁹ Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile^(BQ) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. ²⁰ Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu^(BR) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor^(BS) şi idolilor^(BT) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile^(BU) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.